Centrele de date europene construite pentru inteligența artificială se îndepărtează tot mai mult de marile orașe. Energia disponibilă și terenurile mai ieftine devin criterii mai importante decât apropierea de utilizatori, iar această schimbare redesenează harta infrastructurii digitale din Europa.
Potrivit datelor JLL furnizate Reuters, centrele de date hyperscale care ar urma să devină operaționale în perioada 2026-2028 vor fi amplasate, în medie, la 175 de kilometri de marile huburi urbane. Proiectele livrate între 2022 și 2025 se aflau, în medie, la doar 46 de kilometri de aceste centre.
Extinderea campusurilor dedicate inteligenței artificiale explică în mare parte această tendință. Astfel de facilități au nevoie de suprafețe mari, de cantități ridicate de energie electrică și de apă pentru sistemele de răcire.
„Factorul determinant este din ce în ce mai mult locul unde poate fi asigurată suficientă energie, mai degrabă decât pur şi simplu locul unde există cerere. Centrele de date sunt duse acolo unde este energia electrică, nu invers”, a explicat Assad Noori, șeful diviziei de centre de date din Europa, Orientul Mijlociu și Africa din cadrul JLL.
Mai multe proiecte pe terenuri noi
Datele JLL indică o creștere puternică a proiectelor de tip greenfield, dezvoltate pe terenuri care nu au găzduit anterior infrastructură similară. Acestea vor reprezenta 39% dintre centrele de date europene planificate, față de 8% dintre proiectele deja finalizate.
În același timp, ponderea proiectelor amplasate în zonele centrale ale orașelor este estimată să scadă de la 13% la 5%. Cele mai multe dintre investițiile rămase vor fi construite în zone industriale sau la periferia localităților.
Tendința este susținută și de analiza DC Byte asupra proiectelor aflate în faze incipiente. Dintre cele nouă centre de date cu o capacitate propusă de peste un gigawatt, doar unul este planificat în apropierea unui oraș important — Paris. Celelalte sunt distribuite de la regiuni rurale din Spania până în nordul Suediei.
Frankfurt, Londra, Amsterdam, Paris și Dublin rămân cele mai importante piețe europene pentru centre de date și continuă să atragă cerere din partea companiilor. Totuși, aceste orașe se confruntă cu lipsa terenurilor, restricții de planificare și așteptări îndelungate pentru conectarea la rețeaua electrică.
Costuri mai mici în afara marilor orașe
Diferențele de preț îi determină pe dezvoltatori să caute alternative în piețele secundare sau terțiare. JLL estimează că terenurile conectate la rețeaua energetică au următoarele costuri medii, raportate la fiecare megawatt de sarcină IT:
- 2,36 milioane de euro în principalele piețe europene;
- 978.000 de euro în piețe secundare precum Copenhaga, Varșovia și Milano;
- 512.000 de euro în zone terțiare precum Bordeaux;
- până la 200.000 de euro în unele locații.
Amsterdam este cea mai scumpă piață dintre cele analizate, cu aproximativ 2,7 milioane de euro pentru fiecare megawatt de sarcină IT. Londra ajunge la 2,6 milioane de euro, iar Frankfurt la 2,5 milioane de euro.
Relocarea proiectelor către regiuni mai puțin dezvoltate poate aduce investiții și locuri de muncă în comunități care încearcă să-și stimuleze economia. În același timp, extinderea infrastructurii poate provoca opoziție locală din cauza riscului pentru habitatele naturale și a competiției pentru energie și apă.
Marile centre urbane vor rămâne importante datorită cererii existente, însă noile campusuri pentru inteligența artificială sunt tot mai mult planificate în funcție de accesul la electricitate. În practică, disponibilitatea energiei și costul terenului împing infrastructura hyperscale către periferii, zone industriale și regiuni rurale.